Acele de ghips (numite uneori cristale filiforme sau ace de selenit) sunt formațiuni fragile care se găsesc în peșterile de ghips și carbonatice. Spre deosebire de stalactitele obișnuite, creșterea lor nu se supune gravitației, ci legilor presiunii capilare.
Mecanismul de creștere
Principala caracteristică a acelor de ghips este faptul că acestea cresc de la bază, nu de la vârf. Soluția nutritivă provine din porii microscopici din pereți sau din sedimentele afânate ale peșterii.
- Efectul capilar: Studiile arată că, pentru a împinge un cristal dintr-un por, este necesară o presiune uriașă. Deoarece presiunea externă în peșteri este insuficientă, motorul principal al creșterii este presiunea capilară combinată cu ciclurile sezoniere de umiditate.
- Evaporarea: Soluția urcă prin canalele interne sau prin porii substratului și cristalizează la ieșire, „împingând” treptat acul spre exterior.
Morfologie și aspect exterior
- Formă: Acele scurte sunt, de regulă, perfect drepte și au o secțiune uniformă (între 0,002 și 0,1 mm în diametru). Exemplarele lungi se pot curba sub propria greutate sau din cauza curenților de aer.
- Dimensiuni: Lungimea acelor variază de la câțiva milimetri până la jumătate de metru și chiar mai mult.
- Agregate: Adesea, acele formează aglomerări complexe pe care speologii le numesc „antolite”, „bărbi” sau „pânză de păianjen” de peșteră. Dacă acele cresc dintr-un singur punct în direcții diferite, se formează „arici”.
Condiții de formare
Pentru apariția acelor este necesar un substrat poros (de exemplu, calcar sau argilă) și un microclimat specific. Un rol important îl joacă substratul-tampon: acesta acumulează umiditate în sezonul ploios și o eliberează treptat prin micropori în perioada uscată, asigurând o creștere lentă și stabilă a cristalelor. În unele cazuri, în proces sunt implicate bacterii sulfatoreducătoare, care influențează compoziția chimică a soluției.
Fapt interesant: Acele de ghips sunt atât de delicate încât pot începe să crească sau să se distrugă chiar și de la o schimbare minoră a umidității, cauzată de prezența omului în peșteră.
